Istoria unui cartier: De la moșia Florești, la Hipodromul Floreasca, fabrica FORD și blocuri socialiste

Istoria zonei Floreasca se întinde pe parcursul mai multor secole, prima atestatre datând încă de pe vremea lui Mihai Viteazul. Numele se trage de la boierii Florești care aveau în acea perioadă o moșie pe marginea râului Colentina, într-o zonă dominată de o viață rurală, cu mici conace de țară și gospădării de zarzavagii. Biserica care poartă acum numele de Sf Sofia exista înainte de cutremurul din 1736, fiind restaurată chiar de boierii Florești.  Astăzi, se pot observa motive ale arhitecturii brâncovenești pe fațada bisericii.

Schimbarea radicală a venit în anii ce au urmat primul război mondial, până în 1922, într-o perioadă în care Capitala se confrunta cu un aflux de populație și prea puține opțiuni de locuire. Arhitectul Rainer a venit cu un proiect de urbanizare a zonei – la momentul respectiv, aflată la marginea Bucureștiului, lângă o groapă de gunoi - cu imobile formate din parter și etaj, cu câte patru camere, construcții ce au rezistat până în prezent. Tot în această perioadă a fost construit și dat în folosință Hipodromul Floreasca, pe locul unde acum sunt străzile cu nume de compozitori. În jurul lui erau nenumărate grajduri, o plimbare în ziua de azi pe strada Vornicul Manolache lasând să iasă la iveală amintiri din acea epocă, una din case purtând încă inscripția  de ”Grajd”.

grajd.jpg

La începutul deceniului al treilea s-a construit cel mai modern velodrom din sud-estul Europei la vremea respectivă, în groapa din spatele actualului stadion Dinamo.
În 1935 firma FORD deschide în zonă o fabrică  care producea anual 2.500 de automobile și camioane. Pe durata celui dea-l doilea război mondial unitatea de producție executat comenzi pentru armată, iar în perioada comunistă a devenit Fabrica Automatica.

Aspectul zonei așa cum îl cunoaștem în zilele noastre a început să prindă contur în anii 50. A fost construită Sala Floreasca, unde a avut loc Campionatul Mondial de tenis de masă. O altă competiție sportivă a fost evenimentul care a declanșat noi schimbări. Capitala se pregătea să găzduiască Festivaul Mondial al Tineretului în 1953, însă groapa de gunoi din cartier trăgea în jos imaginea zonei. Aflat la conducerea Partidului Comunist, Gheorghiu Dej a dispus construirea unui zid care să izoleze acel areal insalubru. A fost primul pas către transformarea în ceea ce astăzi este Parcul Floreasca. În 1960 groapa de gunoi a fost asanată, terenul nivelat și a prin viață o zonă verde compusă dintr-un gazon și pâlcuri de copaci și arbuști. Finalul deceniului 50 a adus parcelarea Floreasca, în locul hipodromului fiind construt un nou cartier. Atmosfera socialistă era redată de blocurile cu regim de înălțime redus, cinematograf, instituții de școlarizare, aprozar și alimenatara.

harta_veche_BUC_Floreasca.jpg

 

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+