Femei care au făcut istorie în arhitectură și design interior

În săptămâna în care celebrăm femeile, îți propunem un articol despre doamne care au făcut istorie în domeniul arhitecturii și designului de interior.

Virginia_png.jpg

Începem din România și vorbim despre Virginia Haret Andreescu, prima femeie arhiect din țara noastră. Virginia Andreescu s-a născut în vara lui 1894  la București, fiind nepoata marelui pictor Andreescu. În 1912 a obținut diploma de bacalaureat la Liceul Mihai Viteazul și a fost admisă prima pe listă în cadrul Școlii de Arhitectură din București. În 1919 proiectul ei de diplomă ”O Academie de Arte Frumoase” a devenit prima diplomă de arhitect atribuită unei femei, iar pe plan mondial a fost a patra.

Scoala_de_arte_frumoase_png.jpg


În 1922 se mută în Italia, la Roma și lucrează în atelierul profesorului Gr. Bargelini, participând și la săpături arheologice. După un an jumate se întoarce în țară și se anganjează la Serviciul Tehnic al Ministerului Instrucțiunii Publice, unde a lucrat până în 1947. În 1928 s-a căsătorit cu inginerul și matematicianul Spiru Haret.
Printre cele mai importante realizări ale sale se numără o serie de blocuri de pe Calea Victoriei (printre primele la care s-a utilizat betonul armat), pavilionul adminstrativ și dependințele subterane ale Aeroportului Băneasa, Liceul „Gheorghe Șincai” și Colegiul Național „Cantemir Vodă” din București.

charlotte_perriand.jpg

Charlotte Perriand a fost arhitectă și designer de obiect, fiind una dintre cele mai cunoscute figuri creative ale tutor timpurilor.
S-a născut la Paris în 1903 și a urmat cursurile Școlii Centrale de Arte Decorative între 1920 și 1925, unde a studiat despre designul de mobilă, unul din profesorii săi fiind cunoscutul designer de interior Art Deco Henri Rapin. În 1927, la numai 24 de ani, aplică pentru un job la biroul faimosului Le Corbusier și primește una dintre cele mai celebre respingeri de job: ”Noi aici nu facem broderii pe materiale”. A reușit totuși să atragă atenția lui Pierre Jeanneret, partenerul lui Corbusier, prin proiectul de amenajarea a unui apartament, iar acesta l-a convins pe Corbusier să o angajeze.
Cei trei au făcut istorie prin proiectarea unor obiecte iconice de design, care se folosesc și în prezent în amenajări moderniste.

lc4_8.jpg

Cel mai cunoscut este probabil șezlongul LC4, care se vinde astăzi pentru un preț de aproximativ 5.000 EUR.

 

ray_emaes.jpg

Ray Eames, născută Ray Berenice Alexandra Kaiser în 1912, în California, a fost unul dintre cei mai apreciați designeri de obiect american, împreună cu soțul său, Charles Eames, aducând contribuții importante nu doar in industria mobilierului, ci și în domenii precum artele frumoase, desigul grafic sau în industria cinematografică. Ambii părinți i-au încurajat pasiunea lui Ray pentru artă plastică, iar în 1929, după moartea tatălui său, a început să studieze pictura la Art Students Legue. În 1940 începe studiile la Cranbook, unde îl cunoaște pe Charles. Un an mai târziu, acesta divorțează de prima lui soție, se căsătorește cu Ray și se mută împreună în Los Angeles.
Colaborarea celor doi este extrem de productivă și se întinde pe parcursul a patru decenii. În acești ani, cei doi au creat piese de mobilier revoluționare, și-au lăsat amprenta în domeniul arhitecturii, au produc expoziții, filme și un număr record de fotografii, având o contribuie majoră la clădirea Americii moderniste.

Eames_LC__O_png.jpg


Cea mai faimoasă creație a celor doi, ”Eames Lounge Chair & Ottoman” a fost realizat pentru prima dată drept cadou pentru prietenul lor, regizorul Billy Wilder. Compania Herman Miller a început să-l comercializeze în 1956, păstrând foate mult din conceptul de “lucru de mână” (hand-craftsmanship). Fotoliu a apărut în numeroase filme și este piesă de rezistență în interioare stilate din întreaga lume. În România, piesele proiectate de către cei doi designeri pot fi achizițonate prin Intro Design.

iris.jpg

Născută la 29 august 1921, Iris Apfel a avut o viață incredibilă, iar astăzi la 94 de ani este considerată un fashion icon, aparițiile sale fiind greu de trecut cu vederea. Iris a crescut în Queens, New York, unde tatăl ei, Samuel Barrel, avea o afacere cu geamuri şi oglinzi, iar mama ei, Sadye, rusoaică de origine, deţinea un mic magazin de modă. A studiat Istoria Artei la Universitatea din New York, a lucrat pentru publicaţia ”Women’s Wear Daily” și pentru designerul de interior Elinor Johnson.
Ca designer de interior a colaborat cu Casa Albă în proiecte de restaurare, în timpul a nouă preşedinţi (Truman, Eisenhower, Nixon, Kennedy, Johnson, Carter, Reagan, Bush şi Clinton) și si-a lăsat amprenta în numeroase interioare faimoase de pe tot globul.

iris_apfel_apartment.jpg


În 1948 s-a măritat cu stilistul Carl Apfel, cei doi având o căsnicie fericită de 67 de ani (Carl a murit anul trecut la venerabilă vărstă de 100 de ani). La doi ani de la oficializarea relaţiei lor, şi-au deschis firma de textile Old World Weavers pe care au condus-o până în 1992, când s-au retras din lumea afacerilor. Iris a continuat să fie consultant şi a acceptat invitaţii la numeroase prezentări în care a vorbit despre stil, modă și design.


Dacă citim astăzi un articol despre inovație în arhitectură, sunt șanse mari ca numele Zaha Hadid să apară în el. Născută pe 31 octombrie 1950 în Bagdad, Zaha Hadid a obținut mai întâi o diplomă în matematică,iar  în 1972 a venit la Londra pentru a studia arhitectura.

Zaha-Hadid-.jpg

La începutul anilor 80 și-a deschis propriul birou de arhitectură, proiectele ei fiind însă considerate de nerealizat la vremea respectivă. ”Dacă există 360 de grade, de ce să te limitezi la unul singur?”, este unul din citatele care o reprezintă cel mai bine, însă au fost puțini cei care au apreciat ideile ei, proiectele sale rămând aproape 15 ani doar pe hârtie.
După ce câţiva investitori au avut curajul să o lase să construiască (Vitra Fire Station, Pavilionul Lfone etc.), comenzile de arhitectură au crescut în mod exponenţial, împreună cu faima arhitectei, iar în 2004 i-a fost acordat prestigiosul Premiu Pritzker.

zaha_hadid_wolsburg.jpg


Lucrările sale cuprind o arie extrem de diversă, amintind aici: Opera din Cardiff , Depozitul terminal Hoenheim-Nord din Strasbourg trambulina de schi Bergisel din Innsbruck, Muzeul de artă contemporană din Cincinnati, Centrul de Ştiinţă Phaeno din Wolsburg sau fabrica BMW din Leipzig.  A abordat și proiecte de urbansim, concepând masterplanuri pentru Singapore sau Bilbao. Nu a stat departe nici de designul de interior și a produs mai multe piese de mobilier în același stil care o caraterizează.

Share on FacebookShare on TwitterShare on Google+